Ce imi doream sa stiu la primul Business Days

Zilele trecute am participat la Cluj Business Days in calitate de speaker. Nu este prima data. Am fost prezent la mai multe editii pe de o parte ca miscare de branding personal si pe de alta parte pentru componenta de networking al evenimentului. Dupa primele editii m-am atasat si de oamenii de acolo si am inceput sa ma duc si din alte motive, dar asta este alta poveste.

Pentru ca la scoala sau facultate nimeni nu m-a invatat ce este netwrokingul si nici brandingul personal, am asimilat informatiile in mod iterativ, adica prin incercari mai multe, imbunatatind de fiecare data ceva.

Evident, la sfarsitul unui proces iterativ de genul acesta, iti doresti sa fi stiut de la bun inceput lucrurile pe care le-ai invatat pe parcurs. Uite ce mi-ar fi placut sa stiu inca inainte de primul Business Days la care am participat:

  1. Nu este foarte intelept sa te duci la un eveniment sa te marketezi ca fiind unul dintre numerosii care fac ceva. Adica daca esti bun la vanzari, asigura-te ca nu mai sunt inca 10 ca tine la eveniment. Asta daca vrei sa fii remarcat. Personal am ales sa ma specializez in motivare organizationala pe de o parte pentru ca imi place subiectul si pe de alta parte pentru ca sunt putini cei care fac asta in Romania.
  2. Cei care sunt buni la toate sunt greu de remarcat. Chiar daca stii sa faci mai multe lucruri sau sa vorbesti despre mai multe lucruri, abtine-te. Alege-ti pentru ce vrei sa te tina minte lumea si construieste pe expertiza ta din acel domeniu.
  3. La inceput mergeam la Business Days cu cate 50-100 de carti de vizita si le si imparteam fara sa inteleg faptul ca nu toata lumea trebuie sa ma cunoasca. Evident, vor fi care vor spune ca „nu se stie niciodata”. Si eu spuneam la fel, dar mai nou prefer sa ma concentrez pe acei cativa oameni cu care am interese cu adevarat comune. Nu incerc sa cunosc pe toata lumea pentru ca timpul la un eveniment este limitat. Nu fii unul dintre ciudatii aceia agresivi care nici nu te cunosc, nici macar nu stiu cu ce te ocupi calumea dar vin sa iti vobeasca de proiecte comune. Aceia sunt intr-adevar cunoscuti, dar nu si bine vazuti, par disperati.
  4. Ca am nevoie sa imi fac un plan. Da, chiar si pentru asta. De multe ori ma trezeam pur si simplu cautand oameni interesanti sau relevanti cu care sa stau de vorba. Uneori gaseam repede, alteori mai incet. Daca aveam totul planificat de la bun inceput (cu cine vreau sa ma intalnesc, ce fel de oameni trebuie sa caut, cine la ce ora este disponibil, etc.), cu siguranta reuseam sa intalnesc mai multi oameni interesanti.

Nu va imaginati ca am bifat tot ce era de bifat din lista de mai sus. Stau prost in special cu stabilirea identitatii profesionale, dar lucrez la asta.

Ce conteaza este ca stiu ce este de facut si prin asta pot reusesc sa fructific la maxim oportunitatile oferite de un eveniment de business bine organizat care aduna participanti si speakeri extraordinari.

 

P.S. Imi era teama de faptul ca voi fi perceput ca profitor din cauza faptului ca particip la evenimente avand in vedere dezvoltarea mea profesionala. Mi-a trecut temerea aceasta foarte repede gandindu-ma la faptul ca oricine participa la un eveniment de networking fara un scop precis este cel putin debusolat.

Incetati sa mai motivati angajatii!

Dezvoltarea abilitatilor de motivare a managerilor a devenit punctul central al muncii mele. Petrecandu-mi destul de mult timp descalcind firele culturii organizatiilor mari, am observat ca cea mai mare provocare a managerilor corporatisti in ceea ce priveste motivarea este sa accepte faptul ca de fapt nu ei motiveaza.

Obtinerea angajamentului si implicarii unei persoane nu consta in murmurarea unei formule magice cu ajutorul careia il prostesti pe bietul miel sa behaie dupa placul tau. Cel putin nu pe termen lung.

Este adevarat ca poti speria un angajat si in consecinta s-ar putea (nu este sigur, depinde de tipul lui de personalitate si de o sumedenie de alti factori) sa lucreze la turatie maxima cateva ore, sau chiar cateva zile, daca esti suficient de bun „bau-bau”.

La fel de adevarat este ca poti si sa-l momesti cu o marire de salariu si va fi mai productiv o luna-doua. Problema este ca asta costa prea mult si la un moment dat angajatul va percepe marirea ca ceva normal si se va astepta sa o primeasca periodic doar pentru ca se prezinta la „locul faptei”.

Dupa ce clarificam lucrurile astea din doua miscari la orice fel de training, workshop sau alta actiune care are legatura cu motivarea, managerul de multinationala incepe sa caute solutii in retetarul motivatorului si spera ca va gasi actiuni pe care le poate intreprinde exact cand simte el ca angajatii sunt demotivati (sau cand este perioada feedbackului 360 sau a altor tipuri de evaluari).

In acest punct ar trebui sa devin eu cu adevarat util. Pana aici am aproximativ aceeasi valoare ca un abonament la o biblioteca decenta. In Romania nu cred ca sare de 15 lei pe luna, dar eu, ca trainer, sunt platit de obicei cu mai mult de atat si trebuie sa-mi justific cumva fee-ul incercand sa-l fac pe manager sa constientizeze faptul ca treaba lui este de fapt sa creeze un mediu care este tot timpul motivant. Nu sa motiveze cand mai are o saptamana sa-si faca targetul sau o luna pana la evaluarea KPI de echipa. Nu sa apese pedala cand este tras de ureche de superiori. Sa motiveze indirect si constant prin mediul pe care il creeaza.

Aceasta cred ca este cea mai mare provocare a unui manager in ceea ce priveste motivarea. Sa constientizeze ca trebuie sa dea drumul fraielor. Ca nu este mereu in control in mod direct. Ca trebuie sa creeze un sistem care functioneaza de la sine si pe care se poate baza.

Trainerul inutil care nu-ti rezolva problemele

In ultimele zile ale saptamanii trecute am tinut un training la una dintre marile companii din domeniul automotive din Romania. Fiind o companie mare, au o cultura destul de matura in ceea ce priveste formarea. Stiind asta am depus eforturi poate mai mari decat de obicei sa dezvolt continut valoros pentru grupul experimentat pentru care livram.

Pentru prima parte a primei zile, adica de incalzire, mi-am propus sa dezvolt niste mecanisme de coping in participanti care sa ii ajute sa faca fata provocarilor date de relatia tensionata cu anumite departamente.

Eram foarte entuziasmat de continutul pe care il generasem si mi-a fost foarte mare surprinderea cand un participant nici mai mult, nici mai putin mi-a spus ca daca voi continua cu acest subiect el va considera trainingul o totala pierdere de vreme.

Nu intelegeam ce vrea de fapt sa spuna asa ca am inceput sa-l descos. Pana la urma am aflat ca el de fapt considera inutil un training care-l invata cum sa treaca peste anumite provocari fara ca acestea sa-l afecteze.

Avea de fapt asteptarea ca trainerul fie sa ii dea o solutie prin care el sa-si convinga colegii sa coopereze exact cand si cum vroia el, fie sa rezolve trainerul problemele cu acei colegi. Pe scurt astepta o solutie “de-a gata”.

Pe de o parte am empatizat puternic cu grupul, iar pe de alta parte imi doream foarte mult sa iasa bine acel training, motiv pentru care o buna bucata de vreme m-am lasat prins in jocul lor si incercam sa gasesc impreuna cu ei niste solutii pentru problemele lor organizatorice interne.

Marturisesc, a durat cam o ora pana mi-am revenit din debusolarea totala care m-a cuprins si mi-am dat seama: eu eram acolo sa dezvolt abilitati si competente, nu sa rezolv probleme.

Tot ce puteam sa fac era sa explic faptul ca am fost contractat sa ii ajut sa-si exerseze si sa-si rafineze anumite abilitati si sa sper ca participantii sunt suficient de maturi incat sa inteleaga obiectivele trainingului si sa nu caute rezolvarile in exterior, adica la mine.

Per total trainingul a fost exact cum ma asteptam. Participantii erau bine pregatiti, curiosi de noutatile din domeniu, iar eu am invatat foarte mult din cele doua zile petrecute alaturi de ei.

Specialist in motivare organizationala?

Am decis sa ma specializez in motivare. Nu ma intelegeti gresit, nu voi fi trainer motivational. Voi tine traininguri de dezvoltarea abilitatilor de motivare in cadrul organizatiilor. Chiar daca prare ciudat sa aleg un domeniu care este departe de a fi in topul celor mai cautate traininguri, asta am ales sa fac pentru ca imi place.

Pana la un moment dat – sa zicem in primii 5 ani de cariera si pana pe la 30-35 de ani -  este foarte tentant ca trainer sa tii aproape orice curs din mai multe motive.

In primul rand, parca nu-ti vine sa refuzi banutii frumosi pe care ii primesti pentru o zi, doua, cinci de training, team building, facilitare, consultanta sau ce a mai fi.

In al doilea rand este foarte tentant sa te bagi in diferite proiecte din dorinta de a invata cat mai multe, de a experimenta cu diferite tematici, diferite stiluri de predare, diferite tipuri de public si asa mai departe. Pe scurt, iti formezi „mana”.

Pentru mine aceasta perioada a fost una de experimentare si mai ales de invatare. Nu imi este rusine sa recunosc, am pornit la drum in training fara prea mult habar, dar cu multa ambitie si probabil si ceva curaj.

Pe parcurs am invatat mult. Foarte mult chiar. Cred ca in ultimii 5 ani am invatat mai mult decat in cei 25 dinainte. De multe ori am gafat (uneori monumental), am dat cu capul de perete, dar m-am straduit (si ma straduiesc) sa invat din fiecare experienta.

Pe la sfarsitul perioadei mele de experimentare am inceput sa ma simt incomod. Parca ma deranja faptul ca nu aveam o identitate profesionala clara. Probabil ca si cresterea profesionala mi-a fost franata de faptul ca ca faceam prea multe lucruri si nimic foarte clar, dar mai mult de atat ma deranja faptul ca nu stiam cine sunt eu de fapt!

Gandindu-ma foarte mult la formarea unei identitati profesionale in mod absolut automat mi-a venit in minte cliseica maxima: „trebuie” sa faci ceea ce iti place! Am inceput sa ma gandesc la tot felul de domenii. Management strategic, vanzari, managementul conflictelor (asta in momentele de autoironie), gamification, imi treceau tot felul posibilitati prin minte, dar pana la urma am abordat problema dintr-un unghi diferit.

Mi-am dat seama ca daca vreau sa ma simt bine cu specializarea aleasa pe termen lung, ar trebui sa fie ceva de care sunt si voi fi curios mult timp de acum inainte. Acela a fost momentul meu „A-ha!”. Intotdeauna am fost curios sa stiu de ce oamenii fac ceea ce fac. Ce ne determina sa facem lucruri extraordinare si de ce uneori pur si simplu nu avem tragere sa facem cele mai simple lucruri?

Ei, pana la urma am ales… Am ales motivarea, in special cea organizationala.

Oarecum implicit in ultimii cativa ani am fost implicat in proiecte care aveau legatura cu motivarea in mod indirect.

Am imlementat proiecte gamificate in diferite contexte (in special oferind consultanta in proiecte de gamification intern, de motivarea personalului si un proiect de gamification cu scopuri de a marketa produse intr-un mare lant de retail), am ajutat directori de vanzari sa scoata mai mult din oamenii lor, am condus echipe (in special in IT), m-am implicat in proiecte de voluntariat.

In toate proiectele astea (si probabil in altele de care acum nu-mi aduc aminte) a existat un punct central pe care abia asteptam sa-l gandesc si sa-l analizez: cum ii convingem pe oameni sa se implice si cum facem sa fie si multumiti de ce au facut, unde sunt, ce fac?

Pe (nu foarte) scurt asa am ajuns sa imi doresc sa ma specializez in domeniul motivarii organizationale.

Ce am de gand sa fac in viitor:

  • Sa tin traininguri open pentru cei din domenii unde abilitatile de a motiva conteaza foarte mult (cum ar fi domeniul IT)
  • Sa tin traininguri in house pentru companiile care chiar vor sa schimbe ceva si carora le pasa de angajati
  • Sa implementez proiecte care sa schimbe cultura organizatiilor, sa o faca mai motivanta, mai placuta, mai omeneasca si totusi orientata spre performanta
  • Sa imi continui si sa imi extind cercetarile academice colaborand cu cat mai multe universitati si specialisti
  • Sa scriu cat mai mult posibil pe blog, articole de specialitate, carti sau orice altceva imi va face placere

Probabil planurile mele sunt ambitioase, dar tanar sunt, motivat sunt iar acum urmeaza sa aflu daca sunt si capabil. Tineti pumnii, dati feedback, spuneti pareri.

Antreprenorul pompier

Unele idei sunt puternice tocmai datorita simplitatii lor. O astfel de idee a fost emisa de fondatorul unei companii cu cifra de afaceri de peste 400 de milioane de dolari, care a dat o definitie fantastica antreprenorului: „…este ca un pompier! Stinge focuri si lasa stingatoare in urma sa!”.

La un anumit nivel de dezvoltare a companiilor antreprenorul are rolul de a rezolva problemele cele mai urgente (adica stinge focurile) si de a se asigura ca acestea nu se vor repeta (lasa stingatoare in urma sa).

Chiar daca se porneste de la un plan de afaceri detaliat, bine gandit si foarte realist, cateodata lucrurile se intampla altfel decat ne asteptam, iar in acele momente se aprind focurile, problemele.

Unele focuri sunt mai mici, altele mai mari. Unele sunt usor de stins, altele necesita un efort considerabil din partea antreprenorului. Indiferent care ar fi situatia, preventiv se recomanda sa lasati in urma un extinctor. Odata ce a rezolvat o urgenta, un bun antreprenor va crea o procedura ca sa se asigure ca problema nu va reaparea, focul nu va reizbucni.

Citeste mai mult aici.

Mythbusters in afaceri

mythbustersAcest articol se doreste a fi un Mythbuster. In constiinta antreprenorilor si in special a viitorilor antreprenori s-a infiltrat miseleste falsa conceptie conform careia exista 21, 38 sau 93.5 metode prin care afacerile cresc.

Daca este sa dam crezare – ceea ce ar fi bine sa facem – teoriilor economice reale si valoroase, dar si experientei practice a miilor de antreprenori de succes (in aceasta categorie nu includem oamenii care doresc sa se imbogateasca rapid fara sa ofere ceva valoros clientilor si celorlalte parti interesate) putem sa ajungem la concluzia ca exista doar 4 metode prin care o afacere poate sa creasca. Ele sunt urmatoarele:

1, Imbunatatirea

Pe scurt, produsele sau serviciile afacerii in cauza vor fi fie superioare din punct de vedere calitativ, fie se vor avea un ciclu de viata mai scurt, fie vor deveni mai ieftine. Vorba englezului: better, faster, cheaper.

2, Inovarea

Daca doresti sa inovezi exista mai multe cai. Cea mai la indemana si totusi cea mai rara presupune crearea unui produs, serviciu sau model de business total nou. O alta varianta ar fi sa combinati elemente existente in alte afaceri si sa le combinati intr-un mod unic. Inainte de iPhone existau si ecrane tactile si telefoane mobile. Nu existau totusi telefoane cu ecran tactil. Un mod tot mai popular de a inova este prin co-crearea cu ajutorul beneficiarilor, alias crowdsourcing.

In orice caz, majoritatea celor care inoveaza pun la indoiala zilnic status quo-ul si intreaba mereu „de ce?”.

Restul articolului il puteti citi pe blogul Solver Training & Consulting.

Comunitatea Business Days – un scurt reportaj

A treia editie Business Days la care am participat se anunta a fi una speciala din mai multe puncte de vedere. In primul rand pentru ca se organiza la Bucuresti, iar asta intotdeauna este un semn bun. In al doilea rand s-au inscris mai multi participanti decat la oricare alta editie. Numarul vorbitorilor a fost pe masura. Am aflat dintr-un spot de promovare ca am fost 100 de speakeri. Per total un eveniment de maxima amploare pentru Romania, si din punctul meu de vedere un foarte mare plus pentru cultura antreprenoriala autohtona.

Deja m-am obisnuit cu organizarea fara cusur la evenimentele Business Days. Pornind de la aceasta idee mi s-a parut interesant sa ma observ strambandu-ma cand am vazut locatia. Un labirint mult prea mic pentru numarul mare de participanti, respectiv speakeri si mult prea putin primitor pentru spiritul Business Days. Daca se intampla la alt eveniment nici nu as fi remarcat, deoarece locatia era departe de a fi dezastruoasa, dar Laszlo si echipa lui au ridicat stacheta foarte mult la ultimele evenimente. Daca ma gandesc bine ultima data cand m-am plans de locatie a fost nevoie sa fac 3 km pana la locatia trainingului si am primit pateu la cina, deci hotelul Howard Johnson a fost chiar in regula.

hotel Howard Johnson

Pe undeva locatia, masa si alte detalii de acest gen devin foarte putin importante cand vorbim de acest eveniment. Business Days, cel putin pentru mine, este despre oameni si nicidecum despre locuri. Sunt constient ca pentru multi participanti evenimentul inseamna acces la informatie si imi place sa cred ca s-a excelat la acest capitol. Am auzit multe prezentari bune dar si mai multe foarte bune.

Personal am moderat workshopul numite „Ce sa faci si ce nu ca sa-ti pastrezi clientii” (sau ceva de genul acesta), adica o sesiune despre fidelizare. Ca si colegi i-am avut pe Florin Stoleriu (SalesAdvisor), Mihail Stanciu (Hippos), Nicu Zegheanu (Life Business Skills) si Voicu Oprean (Arobs). Trebuie sa marturisesc emotiile pe care le-am avut prima data cand am auzit ce voi avea de facut. 5 vorbitori dintre care il cunosteam doar pe Nicu, intr-o sesiune de 2 ore. Emotiile s-au dovedit ulterior a fi nejustificate. Toti colegii au performat exemplar. Mi-a placut abordarea ordonata si logica a lui Florin, creativitatea lui Mihai, energia lui Nicu si pragmatismul lui Voicu. Doresc sa va multumesc pe aceasta cale pentru oportunitatea de a fi in panel cu voi!

Eu unul am abordat subiectul fidelizarii clientilor dintr-o perspectiva relativ inedita pe de o parte pentru ca am vrut sa evit suprapunerea subiectelor in cadrul workshopului si pe de alta parte am vrut sa duc ceva frumos la Bucuresti. Am ales (dupa multa filosofare) subiectul fidelizarii clientilor prin instrumente de management strategic.

Chiar daca am participat la eveniment ca si speaker si eu am avut nenumarate beneficii. Dupa cum am mai scris, eu particip la astfel de evenimente pentru oameni. Imi face mare placere si sa revad cunostinte si prieteni de la celelalte editii, dar si sa cunosc persoane noi.

Practic pentru mine Business Days inseamna mai mult o comunitate decat o serie de evenimente si am convingerea ca aceasta comunitate care devine din ce in ce mai puternica modeleaza deja si va modela si in viitor cultura antreprenoriala in Romania.

Nu pot sa inchei decat cu multumiri lui Laszlo Pacso, intregii echipei Business Days, tuturor participantilor la eveniment si intregii comunitati.

Cea mai versatila unealta in prezentari

Intrebarile prezinta cea mai versatila unealta din repertoriul unui vorbitor. Ele nu sunt doar utile, sunt chiar necesare intr-o prezentare decenta. Pot capta atentia audientei, pot genera interactivitate, pot lamuri calma scepticii sau pot chiar sa vanda ceva. Aveti nevoie de asa ceva?

Dupa cum am scris, efectul intrebarilor este multiplu. Pe de o parte va scutesc de ingrata pozitie de a fi cel care vorbeste tot timpul, deci va pozitioneaza in mod optim fata de auditoriu (nu veti fi perceput ca o persoana care incearca sa dea lectii, ci mai degraba ca un partener de discutii), pe de alta parte cresc nivelul de interactivitate a prezentarii, de obicei genereaza feedback si va ofera o imagine asupra starii interlocutorilor.

Orice afirmatie poate fi transformata in intrebare. In loc de „intrebarile sunt utile intr-o prezentare” se poate oricand folosi „Credeti ca intrebarile sunt utile intr-o prezentare?”. Avantajul acestor intrebari este ca ele au potentialul de a genera macar un raspuns afirmativ, iar din momentul in care interlocutorul a spus macar odata “DA” el va fi mult mai receptiv la tot ceea ce i se spune.

Ca si unealte de control al audientei sunt foarte eficiente. Orice sceptic intrebati “stiai si tu ca… ?” va raspunde instant da, iar asta-i doar inceputul.

Pentru a profita la maxim de utilitatea acestui instrument va recomand sa alternati intrebarile inchise (la care se poate raspunde cu „da” sau „nu”) cu cele deschise (care necesita un raspuns mai elaborat).

Stay tuned, vor mai urma si alte informatii de genul acesta pe parcursul saptamanii, iar in weekend trainingul Prezentari de impact la Cluj.

Prezinti si se retine. Simplu!

Ai de trimis un document unui client foarte important, dar nu poti pentru ca nu esti la birou. Rogi un coleg sa o faca iar acesta uita. Suna cunoscut? Participi la un targ, discuti cu un potential client, va intelegeti ca te suna, lucru care nu se mai intampla. Suna cunoscut?

Exista foarte multe cazuri frustrante in care prezentam ceva si fie se retine doar o parte din mesaj, fie se uita totul. Pe langa evidenta frustrare, aceste situatii costa multi bani si mult timp daca vorbim de companii.

Un mic truc foarte simplu poate rezolva peste 80% dintre aceste cazuri fara a necesita mare efort.

Practic exploatam modul de stocare a informatiilor in creier. Hackuim creierul daca va place.

Informatiile sunt stocate in memorie aranjate pe categorii. Exista o categorie pentru fiecare preocupare a noastra. Avem o categorie pentru informatiile legate de familie, de cumparaturi, de clienti, de furnizori, de tot ce ne preocupa.

Puteti sa va imaginati aceste categorii ca niste sertare cu documente in capul omului. Daca deschidem sertarul potrivit inainte de a oferi informatia, ea va fi stocata in locul potrivit si se poate accesa in orice moment.

In schimb, daca informatia este transmisa fara sa se deschida sertarul, ea ajunge in cutia “random” de unde unele lucruri ies, altele ba.

Ca sa va asigurati ca informatia ajunge in cutia potrivita este recomandat sa numiti categoria.

De exemplu daca doriti sa va asigurati ca documentul important ajunge la clientul important puteti sa-i spuneti colegului pur si simplu:

Doresc sa vorbesc cu tine despre un client. Mi-ar fi de ajutor sa trimiti documentul X in locul meu, clientului Y pana la ora Z.

Astfel veti deschide sertarul cu clienti importanti din mintea interlocutorului si va veti putea ocupa linistiti de alte trebuinte.

 

Acest mic truc este de fapt o unealta foarte puternica tocmai prin simplitatea ei. O folosesc atat in prezentari cat si in situatii obisnuite. O recomand oricui sa incerce. Feedbackul este binevenit.

Bazele strategiei de customer care

customer carePana in momentul de fata toate strategiile de customer care pe care le-am vazut se incadrau in doua categorii majore.

Strategiile din prima categorie pornesc de la comportamentul pe care compania il doreste de la clienti si se intrepatrund oarecum cu strategiile de marketing respectiv cele de vanzari. Nici nu sunt convins ca pot fi numite strategii de customer care. Poate este mai potrivit sa folosim expresia acte intamplatoare de relatie cu clientii.

A doua categoie include strategiile care pornesc de la dorintele clientului. Practic acestea analizeaza punctul de vedere al clientului si construiesc pe acesta incercand sa faureasca din fiecare contact cu clientul o experienta placuta si preferabil fructoasa.

Personal consider ca o strategie combinata poate aduce cele mai spectaculoase rezultate, dar niciodata nu mi-as baza strategia de customer care pe nici unul dintre elementele mentionate. Prefer intotdeauna lucrurile simple, iar cea mai simpla idee legata de customer care din mintea mea suna cam asa: “oamenii vor pozitivitate”. De aici pana la o strategie complexa si cuprinzatoare sunt cativa pasi, dar primul este cel mai important.

Daca doresti ca oamenii din echipa sa interactioneze in mod pozitiv cu clientii, cel mai logic lucru pe care poti sa-l faci este sa le creezi un mediu de lucru pozitiv. Practic daca o persoana se simte bine la locul de munca, sunt foarte mari sanse ca acea persoana sa interactioneze in mod armonios cu cei din jur.

Mergand pe aceasi nota neconventionala inchei scriind ca mediul de lucru pozitiv este 5% mediu si 95% oamenii de acolo.